Expiere

Îmi prinde obrazul de-o pată de sânge,

Mă arde-acel roșu învins.

Îmi murmură pleoapele, pâlpâie stins

Și ochiul ș-obrazul meu plânge. Continuă lectura

Reclame
Publicat în Articole | 2 comentarii

Mă doare amintirea altor vremuri…

Mă doare amintirea altor vremuri,

Când România Mare se-nălța

Și Căpitanul nostru ne-nvăța

Cum să făurim, din piepturi, scuturi. Continuă lectura

Publicat în Articole | 2 comentarii

Minunea

O pasăre-n zbor, un strop de rouă,

o floare de crin, un zâmbet de copil…

ah, şi câte aş mai putea cuprinde…

Cum să nu inţeleg minunea ce se află

în tot ceea ce mă inconjoară? Cum să

nu mă bucur de ea? Minunea îmi călăuzeşte paşii

pe toate drumurile alese…


Continuă lectura

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Imn de apoi

O platoșă, un bléstem și-o sabie în teacă,

Acestea-mi sunt cenușa de mort neîngropat.

Dar, de-mi vor face-o groapă și vorba va să-mi treacă,

Să-mi pună și o cruce, că eu n-am fost soldat! Continuă lectura

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Strigăt către TINE

Tu, tinere de pretutindeni, nu eşti singur în această mare de lume, nicicând nu ai fost! Tu ai plecat spre alte zări, mai potrivite felului tău, insă ai uitat oare: de unde? Ce gânduri şi chemări te-au dus pe acele căi de unde ţi-e atât de greu, dar atât de tragic, să te intorci? Măcar pentru o frântură de clipă, priveşte spre tine şi originile tale…

Continuă lectura

Publicat în Articole | 2 comentarii

Despre fapte şi sentimente

De fiecare dată când mă gândesc la acţiunile proprii, îmi dau seama că le-am făcut determinată de anumite sentimente, fie profunde, fie trecătoare, impulsive… Probabil că aici este punctul în care intervine greşeala, atunci când sentimentele tale sunt trecătoare, iar acţiunile pe care le faci, nu… pentru că faptele sunt materiale, iar atunci când acţionezi, rezultatul acţiunilor tale devine vizibil.
Dacă ai o serie de sentimente, dacă acestea sunt sau nu eterne nu poate fi testat decât cu trecerea timpului, însă faptele de cele mai multe ori, deciziile care sunt situate în spatele faptelor, survin într-o anumită circumstanţa, trecătoare ce-i drept. Mi-aş fi dorit să nu comit acele greşeli care m-au făcut să decad din acea moralitate pe care o posedam cândva…

Continuă lectura

Publicat în Articole | 1 comentariu

Cum să nu plâng…?

Cum să nu plâng, măi frate,
Când lumea nu m-aude.
Eu strig și de departe,
Nima’ nu-mi răspunde. Continuă lectura

Publicat în Articole | 2 comentarii

Vorbă către-un plâns

De ce plângi, Dorule, de ce îmi plângi pe brațe?

M-am pomenit cu glasul șoptindu-i la ureche,

De ieri nu se mai plânge, n-ăi mai afla pereche!

De ce plângi, Dorule, de ce îmi plângi pe brațe? Continuă lectura

Publicat în Articole | 2 comentarii

Dialog între Umanul și Divinul din Om (sau Dialog între Sine și Ego)

– Te urăsc cu o patima nebună! Tu nu vezi că suntem perfecţi! Totul ni se cuvine, iar ceilalţi nu sunt demni nici măcar de a ne ridica în slăvi. Ne suntem suficienţi, iar tu ne tragi în jos! Dacă nu ai exista, am putea conduce totul, toţi şi toate s-ar închina sub forţa măreţiei noastre! Totul ni se cuvine! Nu înţeleg de ce exişti, nu ai nici o utilitate, deci sunt obligat să mă dedic decimării tale!

– Din vremuri primordiale îţi tot dovedesc că greşeşti şi, totuşi, cu o ignoranţă absolută, tu refuzi să conştientizezi ceea ce zace sub nasul tău! De la marea Facere încoace, nu am fost nicicând de sine stătători! Am sfidat Absolutul! Ai uitat de încrederea pe care am înşelat-o când am muşcat din acel măr! Ne-am privit Tatăl în ochi şi am minţit! Am fost zămisliţi din Iubire Absolută, şi noi, contrazicând propria noastră fire, am căzut în mizeria păcatului. Singura noastră speranţă este căinţa, dar nu o putem face direct. Nu vezi chipul Tatălui în ceilalţi? Pentru a-I fi pe plac, pentru a fi stăpâni, întâi de toate vom fi robii celorlalţi, robii Tatălui. Continuă lectura

Publicat în Articole | 2 comentarii

Filosofia treptelor

Se spune că la un moment dat, într-un oraș, un circ a hotărât să se stabilească pentru repetiții. Nu era un circ de familie, ci un grup în care oricine dornic să învețe tainele acrobațiilor prin înălțimi putea pătrunde.

Se face, astfel, că într-una din zilele de repetiții, pe la 2 ceasuri înaintea amiezii, apăru la intrarea în cort un străin. Acrobații tocmai își terminară încălzirea și aranjau decorul.

– Am venit să mă înscriu la voi, spuse nou-venitul. Vreau să încep cât de repede pregătirea și să particip la următorul spectacol!

Conducătorul circului veni la el și îl privi neîncrezător.

Continuă lectura

Publicat în Articole | 2 comentarii