Când moartea pare-un vis de gentilom

…Și vine-un timp în viața unui om

Când ochii mult mai lesne va să-nchidă.

Se pregătește, singur, ca un domn

Ce-n noapte se despoaie de hlamidă,

Uitând de sceptru, tron, uitând de somn

Și de o viață, poate, huzurită,

Căci noaptea strălucește peste toți

Ca flacăra întoarsă către sine,

Se zguduie pământul, tremur porți,

Când cad genunchii și se-aud suspine

Și regele, purtând aceiași sorți,

Cu neamul, țara, ‘ncepe să se-nchine.

Când moartea pare-un vis de gentilom

Cu hainele țesute-n fir de sânge,

Și merele de-argint crescute-n pom

Udat de-atâtea răni, de-atâtea frângeri,

Săracului se-aprind nădejdi de domn

Și nobilul mizeria și-o plânge.

Și vine-un timp în viața unui om,

Căci noaptea strălucește peste toți,

Când moartea pare-un vis de gentilom.

Răzvan

Reclame
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Spune-ți cuvântul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s