Paznicii mării

Fericirea stă în fulgii de nea… Fiecare fulg, imediat cum iese din portiţa Cerului, coboară spre noi pentru a ne ferici. Privind-o prin fereastră, am văzut doi fraţi, ce păreau şcolari, jucându-se cu o splinuţă de nea…mi-e greu să-i spun bulgăre, nu vreau să stric gingăşia. Vrând să-i înţeleg mai bine, am hotărât să le ofer câte o privire în fiecare zi.

Cum prin fereastră nu puteam cuprinde întreaga privelişte, m-am aventurat dincolo de ea. Şi mi-am plecat mai profund privirea… Dintr-o dată, chipurile mi-au părut cunoscute, erau copiii pe care îi vedeam mişunând mereu printre luntrele ce se odihnesc la malul mării… În aventura mea am descoperit un mic adăpost ce le servea drept locuinţă, insă inima mea şi-a oprit bătăile, întrebându-se: Cum se poate ca  ei să locuiască aici? Cum rezistă gerului-cuceritor de suflete? M-am întristat amarnic, ştiindu-mi viscerele sătule şi trupul în siguranţa căldurii! Cum se poate ca într-o epocă în care ne mândrim cu evoluţia, unii copii, părinţi să-şi ducă viaţa în sărăcie cruntă?

Încurcată în gânduri şi tristeţi,  am primit în spatele pleoapelor obosite de recenta imagine, cheia tuturor inţelesurilor – aceiaşi copii cu mama lor merg mereu în Casa Domnului! Da, acolo i-am vazut pentru prima oară! Ce bucurie îmi fremăta mintea: nu sunt singuri, nici săraci, nici trişti…! Îl au pe Dumnezeu!

Prin nemărginita Lui iubire, le-a dat o mare in schimbul avutiei! Câte un val în fiecare zi, ca să le spele inimile blânde!

Povestind aventura unor urechi neavizate, am aflat că aceşti şase fericiti ( mama, tatăl, doi baieţei şi o fată mică) locuiesc în bratele valurilor dintr-o eroare! Casa lor a fost furată de un monstru numit sistem, pentru a plasa în acel loc câteva ziduri menite să aducă vacanţe reuşite unora… lipsiţi de bogaţie sufletească! Dar nu, nu eroare este aceasta – ci minune! Urechile neavizate m-au privit cruciş! Şi nici nu m-am mirat!

Acum ştiu că aceste suflete  păzesc grozava mare, păstrând vie flacăra credinţei, iar gerul  stă cuminte dincolo de uşa casuţei lor!

Fericirea stă în fulgii de nea! Oprindu-mi gândurile, privind pentru o clipă acei fraţi, am înţeles că frumuseţea şi fericirea răzbate din sărăcia materială de care lumii îi este atât necaz!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Paznicii mării

  1. Cristina P. zice:

    Multumesc Razvan!

Spune-ți cuvântul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s