Când moartea pare-un vis de gentilom

…Și vine-un timp în viața unui om

Când ochii mult mai lesne va să-nchidă. Continuă lectura

Reclame
Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Rezolvarea unor ne”dumiriri”

Frontul este clar: lupta ortodoxiei cu descrestinarea si, paralel, pentru inaltarea Romaniei. O foarte mare greseala este sa deznadajduim la pers. I plural! Intotdeauna, daca ma simt vinovat, trebuie sa o declar in nume personal si sa nu-i angajez si pe altii aici, decat nominal (daca am vreo indreptatire sa o fac): “eu, cutare si cutare suntem vinovati ca nu mai credem, nu mai auzim strigatul…” s.a.m.d. Altfel, in primul rand ii vom aduce si pe altii la deznadejde si nici nu ne vom asuma greseala. Cat mai multi oameni trebuie sa ne unim in rugaciune traitoare (efectiv, sa ne rugam in acelasi timp, cum facea Pr. Gheorghe Calciu in temnita, rugandu se cand stia ca are loc Sf. Liturghie), sa mergem Duminica la Sf. Liturghie si apoi sa incepem sa lucram, sa muncim pentru Tara impreuna. La ora actuala nu ne mai intereseaza situatia generala a tinerilor pentru ca ei se asteapta treziti si calauziti. Cei care stiu ca isi pot asuma un act de jertfa, de slujire a Tarii, cu smerenie sa paseasca si sa se faca auziti de noi cei care vrem sa ne daruim Romaniei. Fara sa ne precipitam, dar cu spirit si entuziasm! NUMAI PRIN CREDINTA IN BIRUINTA NOASTRA VOM INVINGE! CREDETI, CHIAR DACA SATANA VA STRIGA DIN GURA FIECARUIA CA NU MAI E NICIO SPERANTA! LA DUMNEZEU, TOTUL E CU PUTINTA! Doamne miluieste!

Razvan

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Paznicii mării

Fericirea stă în fulgii de nea… Fiecare fulg, imediat cum iese din portiţa Cerului, coboară spre noi pentru a ne ferici. Privind-o prin fereastră, am văzut doi fraţi, ce păreau şcolari, jucându-se cu o splinuţă de nea…mi-e greu să-i spun bulgăre, nu vreau să stric gingăşia. Vrând să-i înţeleg mai bine, am hotărât să le ofer câte o privire în fiecare zi.

Cum prin fereastră nu puteam cuprinde întreaga privelişte, m-am aventurat dincolo de ea. Şi mi-am plecat mai profund privirea… Dintr-o dată, chipurile mi-au părut cunoscute, erau copiii pe care îi vedeam mişunând mereu printre luntrele ce se odihnesc la malul mării… În aventura mea am descoperit un mic adăpost ce le servea drept locuinţă, insă inima mea şi-a oprit bătăile, întrebându-se: Cum se poate ca  ei să locuiască aici? Cum rezistă gerului-cuceritor de suflete? M-am întristat amarnic, ştiindu-mi viscerele sătule şi trupul în siguranţa căldurii! Cum se poate ca într-o epocă în care ne mândrim cu evoluţia, unii copii, părinţi să-şi ducă viaţa în sărăcie cruntă?

Încurcată în gânduri şi tristeţi,  am primit în spatele pleoapelor obosite de recenta imagine, cheia tuturor inţelesurilor – aceiaşi copii cu mama lor merg mereu în Casa Domnului! Da, acolo i-am vazut pentru prima oară! Ce bucurie îmi fremăta mintea: nu sunt singuri, nici săraci, nici trişti…! Îl au pe Dumnezeu!

Prin nemărginita Lui iubire, le-a dat o mare in schimbul avutiei! Câte un val în fiecare zi, ca să le spele inimile blânde!

Povestind aventura unor urechi neavizate, am aflat că aceşti şase fericiti ( mama, tatăl, doi baieţei şi o fată mică) locuiesc în bratele valurilor dintr-o eroare! Casa lor a fost furată de un monstru numit sistem, pentru a plasa în acel loc câteva ziduri menite să aducă vacanţe reuşite unora… lipsiţi de bogaţie sufletească! Dar nu, nu eroare este aceasta – ci minune! Urechile neavizate m-au privit cruciş! Şi nici nu m-am mirat!

Acum ştiu că aceste suflete  păzesc grozava mare, păstrând vie flacăra credinţei, iar gerul  stă cuminte dincolo de uşa casuţei lor!

Fericirea stă în fulgii de nea! Oprindu-mi gândurile, privind pentru o clipă acei fraţi, am înţeles că frumuseţea şi fericirea răzbate din sărăcia materială de care lumii îi este atât necaz!

Publicat în Articole | 1 comentariu

Cântec de leagăn

Tu dormi, o, Aegyssus, rămâi
Cu-ai tăi oșteni dormind,
Căci luptă pentru ei statui
Ce brațele-și intind

Pe Cruce iar, deși au stat
Și altădată drepți
Și Țării-atunci i-au închinat
Spre jertfă tinereți

Niște copii tot ca și voi
Dar falnici în Credința!
Ăți fi voi din același soi
Crescut din biruință?

Când vi se strigă: „Hai pe front!
Se ‘nalță România!”
Vă fâstâciți, care mai tont,
Vădind obrăznicia.

Dar de-un război azi s-ar porni
Și vi s-ar cere sânge,
Voi iarăși rușinați ați fi
Pornindu-vă de-a plânge?

Ori poate-n ceaiuri, discoteci,
Se-ascunde idealul,
În mutre bete de zevzeci
Cu zâmbete de staul!

Tu, Mircea, n-aștepta-ntăriri,
Căci mort, mai viu ca toți
Lucești în ceata de martiri.
Nu-ți trebuie netoți!

Tu, iarăși, Aegyssus, rămâi
Cu-ai tăi oșteni dormind,
Căci luptă pentru ei statui
Ce brațele-și întind!
Publicat în Articole | 4 comentarii

Poveste cu slugi și un boier

Trăia, pe vremuri, în conacul său un boier singur. În casă avea doar slujitori şi nu primea niciodată invitaţi acasă. Din când în când mai onora el însuşi cu prezenţa pe unii apropiaţi, dar în rest nu-şi părăsea locuinţa.

Într-una din zile, boierul, răpus de singurătate, a hotărât să ofere cuiva jumătate din conacul său, căutând pe oricine vrednic de bogăţiile sale, pe care urma să le dăruiască fără a cere nimic în schimb.

–          Să-l fericesc pe servitorul meu Lucian! gândea stăpânul. Este cel mai de seamă om pe care îl cunosc şi merită cu adevărat să se bucure de bogăţiile mele. Nu-l voi scoate din slujbă, ci am să-l fac secretar, dându-i cele mai alese camere în care să locuiască după program. Da, da, foarte bine! Îi voi da, în plus, comanda celorlalţi slujitori.

Lucian a fost foarte bucuros la auzul noii propuneri Continuă lectura

Publicat în Articole | 1 comentariu

Despre iubirea divină

O pagină din viaţa mea, către Tine, Doamne!

A vorbi despre iubirea divină este un lucru de care nu sunt demnă… Căci eu am fost cea care, cel mai mult dintre toţi, am rănit adevărata dragoste, chipul lui Hristos, din fiecare om şi chiar din omul despre care afirmam, orbita de propria lăcomie, că îl iubesc cel mai mult, cel mai tainic. Cel mai mare păcat dintre toate este acela pe care eu îl port în mine şi cu care mă lupt mereu şi anume egocentrismul, căci acesta este sursa răului primar… Atunci când îngerul creat de Dumnezeu a căzut, a fost pentru că a vrut să devină ca Dumnezeu, deşi din punct de vedere al Fiinţei acest fapt este cu neputinţă, creatura nu poate deveni Creator. Iar apoi Adam şi Eva au greşit în faţa Domnului, tocmai pentru că au vrut să se afle în posesia cunoaşterii, au vrut să aleagă ei între bine şi rău, să devină propriii lor dumnezei… Desigur că greşeala nu s-a produs în mod intenţionat, de aceea Dumnezeu le-a îngăduit, în veac, iertare prin trimiterea şi sacrificarea singurului său Fiu pentru toate păcatele omenirii… Continuă lectura

Publicat în Articole | 7 comentarii

Logica si Dumnezeu

Motto: DIEU D”ABRAHAM, DIEU D”ISAAC, DIEU DE JACOB, NON DES PHILOSOPHES ET DE SAVANTS.

Problematica filosofică a existenţei Providenţei impune o anumită limitare în ceea ce priveşte dovedirea existenţei Sale. A vrea să arăţi ontologic sau mai mult, a vrea să cunoşti gnoseologic natură divină este un procedeu sortit eşecului, în raport cu adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, care nu survine pe cai raţionale, un procedeu care eşuează dacă se doreşte ca rezultatul să se poată supune canoanelor oricărei logici, fie ea aristotelica, generală, fie logica modernă, propoziţionala (dacă ar fi să ne referim la Frege, deja variabilele devin o expresie a divinităţii, subsumându-i-se, în acelaşi mod în care obiectele matematici succed în plan inteligibil ideile platoniciene, în câmpul cunoaşterii dianoetice). Ceea ce ne interesează pentru moment este raportul existent între logica şi Dumnezeu, mai exact, de ce nu este logica suficientă atunci când ne referim la Dumnezeu în genere, şi cu atât mai mult la Dumnezeu ca persoană? Cândva, la o şcoală de vară cu tema Filosofie, Ştiinţa şi Religie, s-a pus o întrebare, care vroia să satisfacă raportul dintre logica şi existenţa divină, care nu era altceva decât un truc creat probabil de nişte agenţi raţionali ce nu aveau alt scop decât să pună credinţa într-o lumină proastă. Întrebarea la care mă refer este următoarea: Poate Dumnezeu să facă o piatră atât de grea încât să nu o poată ridica? Această întrebare reprezintă un nonsens din punct de vedere logic, deoarece conţine o contradicţie în sine: Dumnezeu să poată ceva… care să nu poată! A te lăsa prins în această întrebare care nu urmăreşte altceva decât a face ca într-un anumit punct, indiferent de răspuns, Dumnezeu să piardă, să pară că nu este capabil să execute o acţiune, este un joc abil împotriva omnipotentei divine… Deci este în primul rând, limitativ să vrei să demonstrezi prin logică existenţa lui Dumnezeu şi de fapt, este imposibil. Deşi au fost teorii care au demonstrat existenţa lui Dumnezeu, se impune ca în acest demers să facem o distincţie esenţială: demonstrarea conceputului de Dumnezeu şi demonstrarea lui Dumnezeu Adevărat, ceea ce este imposibil în sens logic, epistemologic, cognitiv etc. Este ca şi cum ai încerca să demonstrezi existenta Fiinţei… În fine, putem vorbi despre o demonstraţie de ordin apofatic, însă aceasta nu e propriu zis o demonstraţie a existenţei, ci o încercare de enumerare ale semnelor, în sens parmenidian, ale Fiinţei sau a atributelor divine nu prin a le cunoaşte ci, mai ales, prin a spune ce nu sunt, altfel am ajunge la concluzia că Dumnezeu este ceva limitat. (eg. Putem spune despre Fiinţa că este nenăscuta, nepieritoare, nemărginită, etc., dar nu putem da o definite cu caracter descriptiv). Dacă ar fi să mă refer la Dumnezeu creştin, în sens de persoană ar trebui să merg şi mai departe de atât, atribuindu-i omnipotentă, omniprezentă, omniscienta tocmai pentru a arăta ca acesta se situează dincolo de logică. De ce consider că filosofia prin demers logic nu poate demonstra existenţa lui Dumnezeu cel Adevărat? Pentru că logica lucrează cu principii şi raţionamente, are un aparat tehnic alcătuit din concepte. Dumnezeul filosofic este un concept impersonal, un principiu abstract pe care raţiunea încearcă să îl înţeleagă, nu este rezultatul unei revelaţii şi ocupa o anumită poziţie într-un sistem. Dumnezeu, în sens teologic, este o fiinţă supranaturală, are caracter personal, izvorâtor de iubire divină, se descoperă prin revelaţie, este o fiinţă venerata ce se situează dincolo de orice sistem filosofic sau de gândire. Ideea de teologie se manifestă în paradigma tradiţionala putând reprezenta apogeul unei metafizici conforme cu tradiţia, altfel spus filosofie prima. Dar dat fiind faptul că teologia este bazată pe revelaţie, iar logica filosofică refuza să utilizeze altceva în afară de raţiune, putem afirma că teologia dogmatică nu este filosofica deoarece reprezintă chiar rezultatul revelaţiei şi nu există loc de interpretare. Din nefericire, mulţi filosofi rătăcesc crezând că ideea de Dumnezeu care se găseşte în religii precum iudaismul, creştinismul, islamul este descrierea unei fiinţe logic imposibile. Însă aceştia nu au avut puterea de a simţi, de a trăi şi de a crede cu inima.” Noi vorbim de o înţelepciune ascunsă, o înţelepciune pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru fericirea noastră, ceva ce ochiul nu a văzut niciodată, urechea nu a auzit, ceva ce depăşeşte inima omului, tot ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei care Îl iubesc.” (1 Corinteni 2,7).

Rilury

Publicat în Articole | 10 comentarii

Putința noastră

Nu vom rămâne, doar, să scriem pe acest blog. Dumnezeu ne-a rânduit să ne adunăm 4 tineri. Îl așteptăm, bineînțeles, și pe cel de-al 5-lea rămas ascuns, latent, dar care promite un puternic manifest. Să spunem, astfel, că Dumnezeu ne-a rânduit să fim 5 tineri înfrățiți. Cum, dar, se poate ca, fiind mai mulți, să ne simțim tot singuri? Am câștigat această unitate în simțire, încât acum ne revărsăm cu totul către voi Continuă lectura

Publicat în Articole | 2 comentarii

Ființare moartă, odă a tristeții

Fiinţare moartă, odă a tristeţii,

Vei reveni prin seva braţelor moderne

Ce ne cuprind, ne pipăie, zdrobesc în noi firescul? Continuă lectura

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Graiul neamului

Fie-a voastră-ntreaga țară

Şi de cereţi, vă mai dăm,

Numai daţi-ne voi graiul

Neamului şi se sculară

Să ne vremuiască traiul

Câţi duşmani aveam pe lume! Continuă lectura

Publicat în Articole | Lasă un comentariu